Ma gandesc cu oroare ca o lume a pernelor chiar ar putea exista. Ca ceea ce indesam in fata de perna e umplutura-tratament pentru dureri de inima albastra. In loc de pene de gasca, o tesatura de iluzii. In loc de imprimeu cu floricele, o imagine cu o figura comfortabila.
Apoi stai la masa cu perna, vorbesti cu perna, gandesti ca sufletul ei de perna iti e aproape, dezbati lucruri importante cu ea, faci planuri de familie numeroasa cu perna de langa tine (da, aceeasi perna care tocmai isi ignora supa...),pleci in vacanta cu perna, o duci la serviciu (nu la al ei, ci la al tau, caci ea e casnica), ii altoiesti si cate o palma uneori (caci e perna totusi si poate nu simte la fel)...
Enough said...va las sa cititi o poveste halucinanta despre dragostea in 2 D, care intristeaza pe de o parte si umple de tandrete pe de alta.
Daca am strange intr-un recipient toate iluziile lumii asteia, am genera energie vie pentru sute de ani de acum incolo. Se constata o nevoie organica de iluzii.
Cata nebunie (chiar poetica) intra intr-o fata de perna, stimabililor?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu