Coincidentele mele de toate zilele

Nu am povestit aici despre Cezar, dar cred ca am insirat povestea lui tuturor celor apropiati...Povestea cu mine, plecand la ore tarzii din campul muncii (care e foarte aproape de camp, literally) si holbandu-ma la pantofii de tracking ai celuilalt pasager din vagonul de metrou.... La ora aia puteam fi doar doi la capat de linie, deh...
Pai posesorul pantofilor cred ca s-a simtit stanjenit dupa ce, pret de trei statii, i-am studiat fiecare imbinare a sireturilor, gandindu-ma ca imi trebuie pantofi de tracking identici! Mi-am retras privirea doar cand a inceput sa scotoceasca prin rucsac dupa ceva...si n-am retras-o intre granitele bunului simt prea mult, caci am lasat-o sa aiureze curioasa dupa ce o fi cautat omul ala prin geanta. Scosese o carte si scria pe ea ceva iar eu il judecam deja ca indrazneste sa mazgaleasca o carte...dar curioasa, deh, as fi vrut sa citesc ce scria...

Am ajuns curand la Eroilor unde schimbam cuminte trenul. Si m-am trezit intrucatva. Ma atingea cineva pe umar si m-am intors total, ca lupul, probabil tot intr-o semi-constienta cauzata de oboseala. Mi-a intins cartea pe care mazgalise, vinovatul-posesor-de-pantofi-de-tracking-grozavi, o dedicatie pentru curiozitatea mea.
Aceea a fost cartea lui Cezar si in carte, povestea lui Cezar si aceea a fost cea mai frumoasa surpriza din ultimii ani.


Astazi m-am intors iar cu metroul. Intre statii imi linisteam cu greu migrena si gandurile spiralate. La Unirii s-a urcat ceea ce am numi "o doamna bine". Adica stilata, manierata, poate chiar draguta. Tanara care statea jos in fata mea s-a ridicat sa-i cedeze locul. Putin surprinsa, doamna s-a asezat si dupa cateva minute a intrebat-o in soapta pe fata daca pare cumva mai in varsta...Am zambit ascuns..eu o priveam admirativ de cand se urcase...A coborat la Dristor, nu inainte de a-i lasa fetei amabile cartea ei de vizita. Era politician, doamna...

Am mai zambit o data, gandindu-ma ca trebuie sa ajung acasa sa-i povestesc intamplarea lui Cezar (traiasca internetul ce ne lipeste de America!).
A trecut o vreme pana m-am apucat eu sa scanez lista de Yahoo Messenger sa vad daca Cezar e dispus sa converseze. Si nu i-am scris.
Mi s-au taiat picioarele cand peste o ora mi-a scris el. Noi nu vorbim foarte des, dar cand vorbim, vorbim mult si deschis. Pentru ca ne permite distanta sau pentru ca el e psiholog si eu as cam avea nevoie de terapii :))

I-am povestit coincidenta de azi si nu numai.

Cezar imi explica instincte si trecerea timpului pentru ca el le intelege altfel. Nu mai bine sau mai rau, doar altfel, poate putin mai studiat. Eu ii povestesc intamplari si le disecam si asa e mai bine. Lui Cezar ii va aparea curand cea de-a doua carte, pe care nu o voi mai primi cadou la metrou, ci intr-un mod mai comun.

Coincidentele mele sunt minunate.
Va doresc coincidente placute!


REM - At My Most Beautiful @ London - 1998. - Watch the best video clips here