Peretii capului meu

Zugravii peretilor mei m-au certat astazi. Ca ii neglijez, cica. Ca nu ii vad de mai bine de 24 de ore. Asta e grav. Cica e posibil sa nu mai fuzioneze gletul cu peretii din cauza asta si sa vezi nenorocire...Ma intreb de ce m-or fi chemand sa ma uit la niste pereti neterminati. Voi ramane traumatizata, cu imaginea dezolanta de raniti in razboi, a peretilor dezbracati de var...
Eu cu peretii am o raportare antagonica zilele astea, ma feresc pe cat posibil sa intru in polemici, pentru ca exista o probabilitate buna ca migrena sa devina o palida amintire a trecutului dureros fata de un prezent foarte fracturat.
Si iata ca peretii de care m-as lovi sunt morcovul dupa care alearga magarul din mine. Peretii care m-ar limita in mii de feluri sunt, paradoxal, scopul eforturilor mele laice. Pentru ca ei sa existe, sa fie mai inalti, mai drepti, mai plini de ferestre, intr-o zona mai verde, mai intre prieteni...

Eu de la peretii capului meu cer un singur lucru, dar il cer melodramatic, cu inel vesnic in mana si cu semnatura (totul la viitor). In schimbul miilor de zile pe care le voi inchina lor, doresc sa gazduiasca un pian. Cel putin.

From Drop Box