luni, 2 noiembrie 2009

Dor de go

E si dor de duca, dar acum chiar mi-e dor sa joc go. Intr-un bar in care se mai joaca din cand in cand teatru. In care ne cam plictisim inainte sa inceapa piesa.

Acum (da, stiu, mi-a luat o vreme!) chiar inteleg jocul si nu am cu cine-l juca, desi sunt sigura ca as putea "seduce" un pensionar sa abandoneze tablele sau sahul cu tinerii de seama lui si sa se incumete la stratageme in alb-negru, pe foaia de matematica, cu JE. Foaia de matematica a ramas la mine in carnetel, cu piesele colorate fix in aceeasi pozitie in care au fost lasate. Si stiu ca jocul asta ar putea dura o viata... Your move. Pardon... a vous...:)


2 comentarii:

  1. Tu vorbesti serios? Chiar iti place go? Eu am jucat cand eram mica, dar de-atunci m-am mai lovit doar de cateva ori de un partener de joc. Asadar, completam lista " things to do together" :P

    RăspundețiȘtergere