E un film pe care nu-l pot defini decat ca extrem de inteligent. E "all in one".
Vedeti The Invention of Lying!
Se afișează postările cu eticheta film. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta film. Afișați toate postările
miercuri, 30 decembrie 2009
joi, 24 septembrie 2009
Tovarasi, abia astept sa vad cat de frumoasa era viata!
Ma duc sa vad Amintiri din Epoca de Aur. Amintirile altora, ca eu am doar particule de amintiri de atunci.
Ia sa vedem... Aveam vreo 4 ani si eram mandria uneia din putinele familii din bloc detinatoare de TV. Aveam si radio, pe care maica-mea il tinea ascuns intr-o debara, intre surubele, cuie, ciocane, borcane de muraturi, icoane, etc. Radio-ul glasuia uneori in franceza, eu pricepeam cate ceva (multam maica-mii!) si parintii mei se dadeau pe langa micul aparat ca si cand era gaina cu ouale de aur.
Intr-o buna seara, una din vecinele cu descendenti de seama mea a venit sa-si dezlipeasca odrasla din fata TV-ului nostru. Ne uitam la desene animate, care au fost intrerupte brusc de inceperea celui de-al X-ulea congres al partidului...erau multe XXX-uri asociate cu cele congrese, nu le numara nimeni...
In timp ce vecina statea in usa, s-a trezit revolta in mine si am exclamat pret de 4 ani nervosi si vreo 10 kg de om ca "Ileana este proasta ca nu ne lasa sa ne uitam la desene". Palma care mi-a lovit obrazul, din senin mi-a ramas imprimata in creier. Taica-meu ma "corecta" public, sa nu cumva sa ne reclame vecina la Securitate...
Odata ce a iesit vecina din casa, mi-a cerut iertare pentru palma...Dar eu o simteam tot acolo, inca in creierul meu....Si inca mai cred ca Ileana era proasta gramada...
O chestie stranie insa, eu nu-mi amintesc nicio melodie misto din vremea aia, nici macar de la radio-ul ce vorbea franceza...Dar poate gasesc ceva in Amintirile lui Mungiu.
Amintiri Din Epoca De Aur - Tovarasi, Frumoasa E Viata! (trailer) - More free videos are here
Ia sa vedem... Aveam vreo 4 ani si eram mandria uneia din putinele familii din bloc detinatoare de TV. Aveam si radio, pe care maica-mea il tinea ascuns intr-o debara, intre surubele, cuie, ciocane, borcane de muraturi, icoane, etc. Radio-ul glasuia uneori in franceza, eu pricepeam cate ceva (multam maica-mii!) si parintii mei se dadeau pe langa micul aparat ca si cand era gaina cu ouale de aur.
Intr-o buna seara, una din vecinele cu descendenti de seama mea a venit sa-si dezlipeasca odrasla din fata TV-ului nostru. Ne uitam la desene animate, care au fost intrerupte brusc de inceperea celui de-al X-ulea congres al partidului...erau multe XXX-uri asociate cu cele congrese, nu le numara nimeni...
In timp ce vecina statea in usa, s-a trezit revolta in mine si am exclamat pret de 4 ani nervosi si vreo 10 kg de om ca "Ileana este proasta ca nu ne lasa sa ne uitam la desene". Palma care mi-a lovit obrazul, din senin mi-a ramas imprimata in creier. Taica-meu ma "corecta" public, sa nu cumva sa ne reclame vecina la Securitate...
Odata ce a iesit vecina din casa, mi-a cerut iertare pentru palma...Dar eu o simteam tot acolo, inca in creierul meu....Si inca mai cred ca Ileana era proasta gramada...
O chestie stranie insa, eu nu-mi amintesc nicio melodie misto din vremea aia, nici macar de la radio-ul ce vorbea franceza...Dar poate gasesc ceva in Amintirile lui Mungiu.
Amintiri Din Epoca De Aur - Tovarasi, Frumoasa E Viata! (trailer) - More free videos are here
vineri, 11 septembrie 2009
Bucur-esti fericit (!)?
Un dud mare intr-o gradina unde se simte miros de Mana Maicii Domnului. In jurul lui...e Bucurestiul.
Pe niste stradute apropiate pavajul e de granit. Piatra e neagra si se spala frumos cand ploua. Atat de frumos, incat dudul, de la inaltimea sa, se oglindeste in strada. La capatul pietrelor negre se gasesc ziduri. Unele s-au dilatat si se rasfira in directii divergente, provocand astfel carii mari in tencuiala, altele au "litera stacojie" sub forma de bulina cu mesaj de "nu mai esti ce-ai fost odata".
La Dud nu se aude nimic rau.
In jur sunt alte stradute vechi, unde timpul nu are aceeasi densitate ca peste 700 m mai departe. Acolo sunt batrani, unii de o gratie ireala, care se saluta cu plecaciuni. Acolo...e posibil sa mai fie inca istorie vie.
Mai incolo, catre centrul vechi, e sentimentul de "ce minune ar putea fi...daca...". Si va fi, sunt sigura! Si apoi strazile din zona Eroilor, casele inalte, florile blonde de la fereastra, iata-le...
Pe mine nu m-a adoptat orasul asta, ci eu l-am adoptat pe el. Nu de mila ca era mai amarat si pierdut, ci pentru ca asa s-a nimerit sa ne intalnim candva, demult, unul dintre noi mai tanar (eu), unul mai in varsta (el), unul sa caute povesti (eu), unul sa fie cladit pe ele (el). Eu am ales sa bucuresc, fix in ziua cand m-am intors pe calcaie si am vazut Ateneul. Apoi am mai vazut a patra fereasta, de la stanga la dreapta, ultimul etaj, in cladirea veche de langa Ateneu. Asta mi-a spus ca sunt acasa.
Maine incepe sarbatoarea Bucurestiului si se mai termina abia pe 20 Septembrie, deci daca vreti sa bucuriti, iata aici cam ce ar fi de facut.
Pe niste stradute apropiate pavajul e de granit. Piatra e neagra si se spala frumos cand ploua. Atat de frumos, incat dudul, de la inaltimea sa, se oglindeste in strada. La capatul pietrelor negre se gasesc ziduri. Unele s-au dilatat si se rasfira in directii divergente, provocand astfel carii mari in tencuiala, altele au "litera stacojie" sub forma de bulina cu mesaj de "nu mai esti ce-ai fost odata".
La Dud nu se aude nimic rau.
In jur sunt alte stradute vechi, unde timpul nu are aceeasi densitate ca peste 700 m mai departe. Acolo sunt batrani, unii de o gratie ireala, care se saluta cu plecaciuni. Acolo...e posibil sa mai fie inca istorie vie.
Mai incolo, catre centrul vechi, e sentimentul de "ce minune ar putea fi...daca...". Si va fi, sunt sigura! Si apoi strazile din zona Eroilor, casele inalte, florile blonde de la fereastra, iata-le...
 |
| From where the streets have no name |
Pe mine nu m-a adoptat orasul asta, ci eu l-am adoptat pe el. Nu de mila ca era mai amarat si pierdut, ci pentru ca asa s-a nimerit sa ne intalnim candva, demult, unul dintre noi mai tanar (eu), unul mai in varsta (el), unul sa caute povesti (eu), unul sa fie cladit pe ele (el). Eu am ales sa bucuresc, fix in ziua cand m-am intors pe calcaie si am vazut Ateneul. Apoi am mai vazut a patra fereasta, de la stanga la dreapta, ultimul etaj, in cladirea veche de langa Ateneu. Asta mi-a spus ca sunt acasa.
Maine incepe sarbatoarea Bucurestiului si se mai termina abia pe 20 Septembrie, deci daca vreti sa bucuriti, iata aici cam ce ar fi de facut.
miercuri, 22 iulie 2009
Paris, Je T'aime ... depuis toujours
18 povesti de dragoste.
Mi-e greu sa ma decid care imi place cel mai mult, dar port una dintre ele cu mine, mereu, ca pe o amintire personala, desi e doar parte dintr-un film. Puteti ghici voi care...sau poate va spun eu dupa ce revad pentru a nu-stiu-cata-oara "Paris, Je T'Aime", in seara asta, in parcul Bazilescu.
Paris, Je T'aime Trailer - The best bloopers are here
Later Edit: Imi plac mimii. Povestea lor mi se pare cea mai reusita din punct de vedere estetic.
Uit orice cu filmul asta...si iar imi vine sa imbratisez pe toata lumea la finele lui. Imi dau seama cate clipe potentiale de dragoste trec irosite prin viata asta. Uneori, ca in aceasta seara, imi pare rau de ele.
Mi-e greu sa ma decid care imi place cel mai mult, dar port una dintre ele cu mine, mereu, ca pe o amintire personala, desi e doar parte dintr-un film. Puteti ghici voi care...sau poate va spun eu dupa ce revad pentru a nu-stiu-cata-oara "Paris, Je T'Aime", in seara asta, in parcul Bazilescu.
Paris, Je T'aime Trailer - The best bloopers are here
Later Edit: Imi plac mimii. Povestea lor mi se pare cea mai reusita din punct de vedere estetic.
Uit orice cu filmul asta...si iar imi vine sa imbratisez pe toata lumea la finele lui. Imi dau seama cate clipe potentiale de dragoste trec irosite prin viata asta. Uneori, ca in aceasta seara, imi pare rau de ele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
