Nu e gata. Nu va fi niciodata gata pentru ca au fugit. Le-am zis ca le fac lista cu greseli (gen formular de feedback) + sugestii sa repare acele ceva in care si-au bagat picioarele, ca sa scape mai repede. Am fost proactiva. M-am oferit sa ajut si sa-mi imbib epiderma de praful si pulberea ce se alegea din fiecare rotire de flex.
Azi am constatat ca zugravii sunt o potentiala cauza a patologiilor psihologice. S-au speriat ca voi vrea luna de pe cer atarnata ca decoratie la final si au tulit-o. Eu, pe cuvant, nu voiam decat o faianta pusa decent, sau cu mai putin chit care sa ascunda prea multi cm de gol. A fost prea mult, zugravii "s-au enervat" si si-au luat bilete de plecare in Spania. Eu raman in Bucuresti, cu o casa ce-si asteapta un alt set de zugravi. Ma ia cu tristete, daca si zugravii emigreaza inaintea mea...
Se afișează postările cu eticheta zugravi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta zugravi. Afișați toate postările
joi, 15 octombrie 2009
miercuri, 30 septembrie 2009
Peretii capului meu
Zugravii peretilor mei m-au certat astazi. Ca ii neglijez, cica. Ca nu ii vad de mai bine de 24 de ore. Asta e grav. Cica e posibil sa nu mai fuzioneze gletul cu peretii din cauza asta si sa vezi nenorocire...Ma intreb de ce m-or fi chemand sa ma uit la niste pereti neterminati. Voi ramane traumatizata, cu imaginea dezolanta de raniti in razboi, a peretilor dezbracati de var...
Eu cu peretii am o raportare antagonica zilele astea, ma feresc pe cat posibil sa intru in polemici, pentru ca exista o probabilitate buna ca migrena sa devina o palida amintire a trecutului dureros fata de un prezent foarte fracturat.
Si iata ca peretii de care m-as lovi sunt morcovul dupa care alearga magarul din mine. Peretii care m-ar limita in mii de feluri sunt, paradoxal, scopul eforturilor mele laice. Pentru ca ei sa existe, sa fie mai inalti, mai drepti, mai plini de ferestre, intr-o zona mai verde, mai intre prieteni...
Eu de la peretii capului meu cer un singur lucru, dar il cer melodramatic, cu inel vesnic in mana si cu semnatura (totul la viitor). In schimbul miilor de zile pe care le voi inchina lor, doresc sa gazduiasca un pian. Cel putin.
Eu cu peretii am o raportare antagonica zilele astea, ma feresc pe cat posibil sa intru in polemici, pentru ca exista o probabilitate buna ca migrena sa devina o palida amintire a trecutului dureros fata de un prezent foarte fracturat.
Si iata ca peretii de care m-as lovi sunt morcovul dupa care alearga magarul din mine. Peretii care m-ar limita in mii de feluri sunt, paradoxal, scopul eforturilor mele laice. Pentru ca ei sa existe, sa fie mai inalti, mai drepti, mai plini de ferestre, intr-o zona mai verde, mai intre prieteni...
Eu de la peretii capului meu cer un singur lucru, dar il cer melodramatic, cu inel vesnic in mana si cu semnatura (totul la viitor). In schimbul miilor de zile pe care le voi inchina lor, doresc sa gazduiasca un pian. Cel putin.
 |
| From Drop Box |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
