De-am crede mai mult decat ochii

Am un coleg pe care nu-l cunosc. Ne dam cu acelasi metrou in fiecare zi, fiecare la adapostul muzicii din castile sale. Uneori el citeste Click si Cancan. De unde am concluzionat, in snobismul personal, ca nu ne-am placea foarte...verbal. Deci nu ne salutam.

Azi am vazut altceva decat titlurile tabloidale imbecilizante ce ii ascund fata. O fetita mica, mica, a altcuiva, nu a lui, s-a dus glont la el in brate, pentru ca el a fost primul om care i-a zambit in spatiul restrans. Si fetita nu stia sa citeasca, deci nu putea avea preconceptii de gustibus literar, ca subsemnata (imi dau un sut in fund pe tema asta!). O imagine buna, cu care mi-am inceput saptamana...