duminică, 31 ianuarie 2010

Certitudini

In urma cu 3 zile citeam Certitudinile lui Daniel Raduta.
Anterior acestui moment, stiam ca lui Daniel i se spusese de catre medicul lui ca nu e musai sa se ajunga la transplant. Nu avea insa certitudini. Pentru asta s-a cerut parerea unor medici din Italia, care i-au sfatuit sa faca transplantul cat mai curand.

Au intervenit restrictiile de compatibilitate a donatorului.
In Romania, transplantul de maduva se face doar daca exista un donator perfect compatibil. In cazul lui Daniel, nu exista un donator 100% compatibil.
In alte tari se poate consulta o baza de date centralizata, cu donatori din toata Europa. Romania nu are o atfel de baza de date...de fapt, ceea ce are nu se poate numi baza de date...
Gasirea unui donator perfect compatibil in Romania, in timp util, ar fi un miracol.

Vreau sa spun tuturor ca "optiunea" de a face transplantul in alta parte decat Romania e mai mult o decizie fortata. Nimeni nu ar vrea sa plece acum din tara, nu in conditiile in care Raluca nu poate calatori chiar asa de usor (aflandu-se in ultimele luni de sarcina). De asemenea, inainte de operatie se face un tratament chemo, greu de infruntat, iar post operator sunt multe controale care trebuiesc efectuate cu religiozitate pentru a stabili reusita transplantului.

De fapt, ceea ce vreau sa spun e ca ne gandim la absolut toate optiunile, dar imi dau seama ca Daniel mi-a scris foarte coerent, intr-un mail, chiar acest lucru:

Statul roman poate sa-mi dea niste bani; exista doua programe, din
care unul ar putea asigura partial interventia. Da, nu ne putem baza
pe ele, dar lumea trebuie sa stie ca stiu foarte bine de ele, depun
dosarul in cateva zile si fac tot ce e posibil sa obtin bani si de
aici. In nici un caz nu sunt niste variante neglijate, ci dimpotriva.




Se contureaza un plan, incercam sa miscam totul foarte repede, iar eu descopar, pentru a mia oara, ceea ce ar trebui sa i se spuna oricarui copil, de la gradinita: fara prieteni nu poti face nimic.

Noi, slava Domnului, nu avem de ce ne plange. Avem prieteni, care stiu sa isi tina prietenii aproape la randu-le. Si ii vad adunandu-se si gandind solutii.
In nici o dimineata pana acum nu m-am trezit mai constienta si mai recunoscatoare acestor oameni.

Multumesc Oana, Mika, Anca, Ruxa, Violeta, Simona, Ionut, Vlad, Adi si multor alti oameni care mi-au demonstrat ca #zanaritul asta cu care ne tot jucam noi poate fi lucru tare serios.

No Man's Land

Eu m-am dus la concert pentru muzica, dar m-am trezit ca ascultam cu precadere versuri. Si mi-au placut, Byron in concert. Cu precadere...No Man's Land.


walking on the border
breathing the air of no man's land
everything is allowed
no need to understand
the meaning of life

i wonder
if one can buy the land
to build one's home in a place
where no one is king
and no one cares about your race

there are no jobs here
no employees here
no alarm clocks here
no piffle here

you can be yourself
don't bite your tongue
yell your joy
or sing this song
no need to play your role
and lie to your ma'
that you're actually pleased
with what you are

the edge of your world is going to crash and disappear
I long for you to come and lose the taste of fear
on the way

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Formular pentru Loteria vizelor in Oltenia

V-am zis ca sustin emigrarea, nu? Da...cred ca v-am zis de vreun milion de ori...

Am primit formularu' pentru loteria vizelor. Cica sa mai rad si eu pe ziua de azi. Si am ras mai cu foc gandindu-ma cum tre sa arate ala pentru moldoveni ....





Formular pentru loteria vizelor în Oltenia

1. Numele: ________________ (ultimul)
2. Prenumele: (_)Vasile (_)Vasilica (_)Gheorghe (_)Gherghina (_)Ion (_)Ionica (bifati paranteza corespunzatoare)
3. Virsta: ____
4. Sexul: ____ M _____ F _____ Nu este cazul
5. Masura la gumari: ____ Stingul ____ Dreptul
6. Ocupatia: (_)Gradinar (_)Posesor cazan tuica (_)Vinator (_)Fara ocupatie
7. Numele sotiei: __________________________
8. Gradul de rudenie cu sotia : (_)Sora (_)Frate (_)Matusa (_)Var/vara (_)Fiica vitrega
9. Numarul de copii cu care urmeaza sa locuiti: ___ Din care, ai dumneavostra: ___
10.. Numele mamei: _______________________ Numele tatalui:____________________ (Daca nu sunteti sigur, lasati necompletat)
11. Educatie: __1 __2 __3 __4 (Incercuieste ce clasa primara maxima absolvisi, si de cate ori )
12. Sunteti (_)proprietar la, sau luati cu (_)chirie gradina de zarzavat?
(Bifati paranteza care se potriveste)
___ Numarul de tigani care va sunt vecini
___ Cati butuci de vita de vie aveti plantati in curtea din fata
___ Cati butuci de vita de vie aveti plantati in curtea din spate
13. Carti tinute in casa:
(_) cartea de imobil
(_) nu am telefon
(_) nu stiu sa scriu/scriu numai cand vreau io
14. De la ce post de radio aflati ora exacta?
___Radio Craiova ____Altul
15. Modelul si anul de fabricatie al masinii personale: 194____
___Cu antena
___Fara antena
16. Aveti acasa cazan clandestin de facut tuica?
(_) Nu (_) Nu vreau sa spun;
17. Daca nu, va rugam explicati:
___ De cate ori ati fost la Bucuresti?
___ De cate ori ati umblat cu minerii?
___ De cate ori ati fost cu minerii la Bucuresti?
18. Cat de des faceti baie:
(_) Saptaminal
(_) Lunar
(_) Nu este cazul
19. Indicati cat veti dona la urmatoarele partide/grupari:
________PRM
________PDSR
________PUNR
________PCR
________PMR
20. Culoarea ochilor: (_) Negru (_) Negru inchis (_) Negru foarte inchis (_) Negru intens (_) Nu este cazul
21. Ce bautura obisnuiti: (_) Tuica (_) Cocartz (_) ‘Matinal’
22. Cat de departe de gradina e drumul national?
(_) 1 kilometru
(_) Cativa kilometri
(_) nu stiu
23. Cum va incalziti iarna? (_)foc de lemne (_)gaze (_)cu cateaua (_)nu este cazul
24. Cum va procurati apa de baut? (_)din casa (_)o iau de la pompa (_)nu folosesc
25. Cati ardei iuti mincati:
___ inainte de fiecare masa
___ inainte de fiecare tuica
___ inainte de masa si in timpul mesei
___ in loc de masa

marți, 26 ianuarie 2010

Ceas desteptator cu bomba

Aceasta nu este o gluma, aceasta este o leapsa serioasa. Rating Politic isi aminteste de miscari de strada. Eu nu prea.

Mentionez ca nu am luat niciodata parte la vreo greva al carei scop sa-mi fie pe inteles. N-am mai auzit de o greva studenteasca din vremea Grozavestiului meu (au trecut ani de atunci), cand oricum nu m-as fi implicat, pentru ca asociatiile erau permeate de lichele neconvingatoare. In o a doua parte a studentiei am experimentat expresia frustrarii in tari cu o crestere economica mult mai rapida decat a Romaniei. M-am intrebat daca protestul de la Roma, cand Bush a fost primit de studenti ce s-au intins pe caldaram si s-au acoperit cu cearsafuri albe, a servit cumva pentru a schimba vieti.
La multi ani distanta de la acel protest impotriva razboiului, nu s-a asternut pacea decat sub forma de cearsaf peste trupuri...Da, s-au format opinii, s-au rotit tiparnitele mai mult pentru a da o forma lizibila unor rauri de cerneala anti-violente, dar nu cred ca asta a schimbat destine. A servit pentru a confirma faptul ca totul depinde mereu de forta impactului.

Ca orice palma peste ochi, un protest trebuie sa acumuleze forta. E necesara multa reprimare si o lipsa crunta de supape pentru a asigura succesul unei miscari de strada. Eu cred in ce vad, iar la tot pasul vad baruri, cazinouri, televiziuni si moguli, magazine scumpe sau ieftine si "dragoste" in vremea crizei. La fiecare colt de strada treci pe langa, prin sau peste o supapa.

Pe strada mea nu au loc proteste. Pe strada mea, abia daca isi da lumea buna ziua. Singurul lucru comun trecatorilor de pe strada mea este, de cele mai multe ori, strada/directia de mers.

Daca ma vad iesind in strada acum, in anul de gratie 2010, pentru ceva anume? Sigur ca pornirea exista. Motivele trec prin teava de la calorifer, prin buzunare, prin pornirea nevrotica de a injura burtosul ce doarme pe banii statului prin sedinte, in timp ce educatia si sanatatea se indreapta schiopatand spre o groapa

Motivele nu trec inca prin niciun organ vital. Eu, ca tot lasul care asteapta ultima clipa pentru a-si trata afectiunea, as iesi sa impart doi pumni abia in ultima instanta, abia atunci cand voi sti ca nu exista alternative, ca nu mai sunt multe de pierdut, ca nimeni nu mai poate schimba ceva in bine. Mie abia atunci mi-ar suna bomba de la ceasul desteptator. Totul e sa nu fie doar ceasul meu...

luni, 25 ianuarie 2010

Sapte femei si-o nazarire...Pardon, zanarire

Pe langa oierit, gradinarit, olarit, dogarit, etc ar putea exista si zanarit.
Nu va mai uitati ca Oana in poza din calindar, cu spranceana ridicata, caci mie mi se pare o activitate foarte lucrativa.

Ca atare, sa facem o incercare de constituire a "profilului" exponentelor clanului:



- De genu' feminin, gen. E de preferat(!), cu exceptia lui @florinelchis

- Sociabile. Fac voodoo doar in mediu controlat si in general, in gasca. Mai ales femme Bundaru, cand tortureaza bieti baieti pentru a-i da zapada de pe terasa.


- Fac pasiuni pentru politicieni. Adica ii mai folosesc pentru diverse exercitii de magie. Oanei ii place culoarea violet si a cam gresit cantitatile data trecuta. Ne veti ierta vreodata pentru ce i-a iesit? :)


- Blande si intelegatoare. Cu ele insele. Mai ales Inocenta Sa Maxima. Maxima, am zis!


- Moderate, dupa vorba, dupa port. Atunci cand n-au limbarita, se exprima prin vestimentatie. Nu va arat, dar puteti deduce ce iese...Luati un evantai si-un pahar de apa rece, daca trece zana Ruxa prin preajma...


- "light....as a feather"... Dar niciun tanc din dotarea armatei ruse nu e mai greu decat atacul lor. Hmm, da...aici ma recunosc :D


- Evlavioase. Merg uneori la marturisit in The Silver Church. Si stau cumintele si privesc icoane. Mai ales zana Irina, zisa Ursu


- Bine intentionate. Intentionam sa transformam toti parlamentarii in oi, astfel dand nastere unei afaceri profitabile. Se va comercializa laptele, branza, lana (zana Mika propune si ouale, dar nu stiu ce sa zic...) si veniturile vor acoperi o parte din deficitul bugetar. Tutorial pentru aceasta activitate gasim noi la Jiji...


- Creative. Inventeaza cuvinte care nu exista, ca vor si ele hashtag, na...Io propun "nooriel". Fiecare poate propune ce are chef, apoi votam care-i ala mai potrivit, in spirit democrato-zanesc.



Concluzia: Noi nu suntem normale si, din observarea atenta a fiecaruia dintre subiecti, nici nu ne dorim sa fim. Suntem oarecum "zanarite" la cap...
O zana e buna la casa oricarui capcaun! #Amin

duminică, 17 ianuarie 2010

"Ca desi nu pare, oamenii buni sunt mult mai multi decat aia rai pe pamantul asta" - Mihai Barbu

N-am urmarit povestea ce rula pe doua roti pe mongolia.ro. Am stiut de ea, dar am uitat sa mai deschid blogul asta, in timp ce Doyle inghitea kilometri in timp real.

Uneori constientizez ca ma port fix ca atunci cand ai in fata o carte fascinanta si putin mai in dreapta laptopul cu "obligatii cotidiene". Cumva...prioritizarile se fac anapoda, dupa criterii stabilite de altii, asumate prin studiul asiduu la scoala responsabilitatii.

Azi mi-am petrecut o parte buna de zi in fundul patului, cu laptopul in brate, citindu-l pe Mihai Barbu. Si pe Doyle. O vreme in urma, mi-am luat internet pe mobil si m-am felicitat azi pentru asta. Imi pot continua lectura si "la purtator". Azi am prioritati de weekend si de om liber la cap. Macar azi.

Ieri, la intalnirea de la Green Tea, cu povestile LumeaMare mi-am dat seama ca am calatorit mult si mut. Ce-i drept...stilul meu de a calatori "bug-free" nu mi s-a parut ca ar fi de mare interes pentru cineva. Tot ce am notat au fost lucruri pe care nu as fi vrut sa le uit...detalii sentimentaliste, precum impodobirea unui palmier de Craciun, in Philippines.

Calatoriile ar trebui facute cu mai multa jertfa decat putinele ore de somn sau multele ore de stat in fund in avion. Alea mi-au devenit o obisnuinta ce nu ma mai afecteaza.
Am primit un impuls de la Lumeamare prin vederea ce mi-a devenit semn de carte . Sa pornesc de aici...Sa planific neprevazutul ceva mai bine. Cu muzica, desigur...


The Verve - Bittersweet Symphony
Asculta mai multe audio Muzica



From Lumeaemare

luni, 11 ianuarie 2010

Coada de cometa a lui 2009

Iar am teme de facut si constat intrevederea temerii de cuvantul "leapsa".

Scriu ce m-au invatat pe mine 365 de zile care mi-au apartinut, unele mai mult, altele mai putin, in penultimul an dinaintea celui de-al doilea deceniu din secolul 21.

in 2009 am invatat cu zambete, sughituri sau suturi in fund ca:

- timpul e relativ, dar trece sigur; n-a fost rau cand am confundat un weekend cu o saptamana de vacanta. A fost mai nasol cu sedintele de 30 de minute care au parut o eternitate.

- Discriminez sentimental. Mi-e mai dor de unii oameni decat de altii, desi ii vad cam la fel de des si imi sunt cam la fel de dragi.

- Cu cat cunosc mai multi oameni, cu atat ma simt mai bogata.

- Cartile de pe raftul meu nu se vor citi singure, ca atare trebuie sa le aloc timp obligatoriu, 30 minute de lectura inainte de culcare.

- Metroul e o sursa nesecata de inspiratie si de neprevazut.

- Coincidentele nu sunt intamplatoare...

- Muzica ma face fericita. Mai ales cand vine sub forma unui "platouas" :)

- Sunt maniaca cu planurile detaliate pana la ultima fibra de existenta. A trebuit sa experimentez neprevazutul planificat de altii ca sa pricep ca mi-e bine si fara clepsidra alaturi.

- Mor daca stau pe loc. Sunt titirez declarat si auto-acceptat.

- Imi place parul meu asa cum e el si nu, nu-l intind nici daca se tavaleste coafeza pe jos de disperare ca nu-l poate disciplina.

- Vad fluturi pe unde ei nu sunt si sunt total convinsa ca ei exista.

- Singurul om de care as putea sa ma tem sunt eu insami.

- Am o intuitie foarte faina si nu cred ca e doar de genul feminin. Cred ca am o intuitie hermafrodita.

- Stiu sa acord o a doua sansa. Uneori si o a treia. Nu o mai acord pe a patra.

- Stiu sa dezvolt lucruri marete, din mers...

- Nu prea stiu sa pierd. Nici acum, dupa ani de exercitiu.

- Reactionez foarte negativ la "trebuie" fara argumentare

- Perseverenta e o arta ce se practica prin exemplul personal, daca vrei sa ai parte de fructu-i dulce

- Gandesc eficient daca gandesc pe termen mediu si lung.

- Sunt in starea de comfort, stare pentru care imi atentionez unii prieteni. Nu am facut mare lucru sa imbunatatesc starea asta in cazul meu...

- E ok sa fac poze cum simt eu, nu cum gandesc eu.

- Ma bucur din ce in ce mai tare de ziua mea de nastere.

- Am prieteni fantastici si o steluta numai a mea. Sunt un om extrem de norocos...



Leapsa se da mai departe Simonei Bogdan si Violetei Pascal.

Cum stim noi, astia din BD, sa luptam? Impreuna

Anul asta se vor face 4 ani de cand am intrat prima oara in BitDefender.

Eram in sediul din Aerofina, initial, in cel mai ravnit birou din cladire. O aroganta pe care ne-o permiteam, ca prin urechile acului.
N-am simtit nicio asperitate, nicio dificultate a intelege ceva. Mulajul perfect.In clipa cand am intrat pe usa in prima zi de lucru, am fost "botezata" cu prima sedinta. Mi s-a parut fain. Inca mi se mai pare fain :)

Oamenii din jur aveau varsta mea. Suntem tineri si acum, dar atunci eram parca mai necopti. Daca admir ceva cu adevarat la cei din jurul meu...e puterea de mobilizare. Nopti petrecute la setup, kit-uri in limbi stranii livrate flawless...mandria de a fi BD...

Astazi incepem sa strangem banii pentru transplantul de maduva al lui Daniel Raduta, colegul nostru care face parte din echipa laboratorului de Antispam. Multi il cunosc bine, dar pentru cei care nu il cunosc deloc, vom incerca sa adunam cateva din povestile noastre "de birou" cu unul din cei mai blonzi membri ai echipei.




















Nu avem chiar tot timpul, asa ca vom muta munti si mari pentru ca viata prietenului nostru sa continue asa cum merita, fericit, blond, cu zambetul pe buze.

Am lansat o cauza pe Facebook si puteti citi multe lucruri pe blogul lui Daniel.

In timp ce scriu randurile astea, ma orbeste soarele pe fereastra de la parter, in sediul din Industriilor.
Imi arata ca va fi bine.

Celor care vor dori sa contribuie cu donatii, le punem la dispozitie urmatoarele conturi:


EUR: RO72BTRL06404201F02712XX
RON: RO57BTRL064013HAF02712XX

Paris - Là Où Je T’emmènerai

A trecut o vreme deja, dar nu scrisesem mare lucru despre Paris, locul unde am implinit cel mai recent an de viata. Violeta mi-a dat un impuls. A iesit un post pe PR Wave Travel. In engleza, despre capitala franceza simtita prin porii subsemnatei.

Goe! Puişorule!

Cunosc un Elf.

Paranteza: E indeajuns de ciudat incat sa ma numeasca "moldoveanca fierbinte" desi nu l-am fript niciodata. Nu-i insa timpul pierdut, mai ales ca jucam leapsa, desi eu as fi preferat friptelea...


Premise: Elful zice ca ar trebui sa ma transpun in pielea unui nefericit locuitor al sectorului 1 Bucuresti, care ar avea de ales: Secu' Stroe vs. Domnul Goe.

Desfasurarea actiunii: Traim Caragiale, mancam Caragiale, respiram Caragiale...deci votam Caragiale.

Nu stiu prea multe despre cei care si-ar dori sa ma reprezinte... Pai ei ce stiu despre mine? Bon, suntem chit...
Problema e ca astia au dreptul sa faca ceva ce m-ar putea afecta. Intre timp, eu pot juca la loteria vizelor, pot aplica pentru emigrare in Canada sau in Australia, pot vana toate job-urile ce presupun traiul in strainatate si pot injura. Si asta nu ar ajuta. Si cam cat sa-mi tot spun sa fiu civilizata si zen si alea alea, cand as vrea sa-i alerg intr-o bucatarie mica, mica de tot, cu o tigaie ce i-ar putea aplatiza la forma lor atat de naturala, de gandaci turtiti? (Ce fraza prea lunga!)

Domnule Goe, ce e politica? Daca vei castiga, primesti ciucalata?
Trahanache, bre, nu-ti ajunge cate comitete ai prezidat? Nu mai bine te faci tu prezide de scara blocului? Parol!


Si traind noi asa cum o facem, mai mult in gluma decat in serios, descoperim ce inseamna sa-ti mearga vorba, adica sa ai parte de vizibilitate in societateeee: Facebook pare a fi gradina domnului pe unde sar odraslele politice la proba de 100 m garduri. Care v-ati scapat beretul pe geam, ridicati mana!

Honorius + EBA + AnGeoana = happy three friends


Deznodamantul: Daca as locui in sectorul 1, m-as trezi in dimineata votarii, m-as spala cu apa rece pe fata, si mi-as zambi in oglinda. O noua zi, o noua "alegere". Ce lectie repetitiva...

Nu dau leapsa mai departe nimanui, ca am zis ca ne mai jucam si friptelea...

La bulivar, Lamborgini!

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Lectii de seductie - ciorna

Paradoxal, acum ceva zile spuneam ca ar trebui sa scriu un ghid de romantism. Descopar ca, de fiecare data cand ma intriga mai tare o tema, mi se ofera cateva raspunsuri pe tava, din care pot sa-mi extrag ce-mi trebuie pentru a sapa mai adanc.

Imi amintesc de momentul cand am dat peste o comoara in dulapul maica-mii...niste scrisori scrise in franceza, unui potential iubit italian. O delicatete de conversatie scrisa cu atentie, cu toata energia unei dorinte puternice. Nu am fost certata cand s-a descoperit ca citeam scrisorile de amor ale femeii ce ma modela. Mai mult, am fost incurajata sa le scriu pe ale mele, cand ar fi venit timpul lor...Si timpul lor a venit, ani mai tarziu, si mi-am turnat propriile trairi in toate culorile de hartie existente.
Imi imaginam ca toata lumea are scrisori similare. Dupa o vreme, am renuntat sa mai cred ca TOTI oamenii care pot isi scriu dragostea. Multi oameni si-o vorbesc sau si-o tac. Multi doar o ating. Fiecare depune cele cinci pietricele de pinguin la picioarele cuiva, la modul sau.

Azi l-am intalnit pe unchiul George, unul care a scris. Nu va imaginati ca si-a scris dragostea pentru cineva anume. Omul a colectionat ganduri care sa-l invete sa iubeasca (mai mult fizic decat emotional). Nu ezita sa se mandreasca cu faptul ca era un "cuceritor". Ma amuza povestile lui, dar ma impresioneaza franchetea cu care imi spune tot tot, cu detalii de vestimentatie si de gestica. Prin 1960, unchiul era foarte tanar si se bucura de viata. Pentru a se bucura de ea mai din plin, colectiona ceea ce impresiona domnisoarele vremii: citate intelepte sau amuzante, proverbe, invataturi ale celor care se bucurau de viata inaintea lui.

Azi am dat peste carnetelul cu invataturile lui despre femei. Ingalbenit de vreme, carnetelul cu lectii de seductie e cel mai pretios lucru pe care vrea sa i-l lase nepotului care implineste, peste cateva zile, 9 ani.


George scria demult ca "un adevarat indragostit nu lasa urme in zapada".

miercuri, 6 ianuarie 2010

Pastel pentru o zi ploioasa

Am un pastel numai al meu, dar am voie sa il impart cu voi.

Poza e facuta de Ionut si e un fel de ecou la poza de astazi de pe blogul lui...

From Pastel_Ionut

Spun prostii pentru o zi in care radacini nu vor mai fi...

Stau pe terasa Palatului azi si ma uit la munti. Si daca tot am dispozitia asta meditativa...privesc la viitor si ma tem de radacinile lui Dorel.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Intre cer si pamant...sunt nehotarata

Nu as putea alege, daca mi s-ar spune "trebuie sa alegi"...





Am prins cateva cadre intre Bran si Sirnea, la apus.

NB pentru mine: Azi am vazut 2 curcubee. Doo, da? :)

vineri, 1 ianuarie 2010

Made in China

Blown up all over the world...