Ceas desteptator cu bomba

Aceasta nu este o gluma, aceasta este o leapsa serioasa. Rating Politic isi aminteste de miscari de strada. Eu nu prea.

Mentionez ca nu am luat niciodata parte la vreo greva al carei scop sa-mi fie pe inteles. N-am mai auzit de o greva studenteasca din vremea Grozavestiului meu (au trecut ani de atunci), cand oricum nu m-as fi implicat, pentru ca asociatiile erau permeate de lichele neconvingatoare. In o a doua parte a studentiei am experimentat expresia frustrarii in tari cu o crestere economica mult mai rapida decat a Romaniei. M-am intrebat daca protestul de la Roma, cand Bush a fost primit de studenti ce s-au intins pe caldaram si s-au acoperit cu cearsafuri albe, a servit cumva pentru a schimba vieti.
La multi ani distanta de la acel protest impotriva razboiului, nu s-a asternut pacea decat sub forma de cearsaf peste trupuri...Da, s-au format opinii, s-au rotit tiparnitele mai mult pentru a da o forma lizibila unor rauri de cerneala anti-violente, dar nu cred ca asta a schimbat destine. A servit pentru a confirma faptul ca totul depinde mereu de forta impactului.

Ca orice palma peste ochi, un protest trebuie sa acumuleze forta. E necesara multa reprimare si o lipsa crunta de supape pentru a asigura succesul unei miscari de strada. Eu cred in ce vad, iar la tot pasul vad baruri, cazinouri, televiziuni si moguli, magazine scumpe sau ieftine si "dragoste" in vremea crizei. La fiecare colt de strada treci pe langa, prin sau peste o supapa.

Pe strada mea nu au loc proteste. Pe strada mea, abia daca isi da lumea buna ziua. Singurul lucru comun trecatorilor de pe strada mea este, de cele mai multe ori, strada/directia de mers.

Daca ma vad iesind in strada acum, in anul de gratie 2010, pentru ceva anume? Sigur ca pornirea exista. Motivele trec prin teava de la calorifer, prin buzunare, prin pornirea nevrotica de a injura burtosul ce doarme pe banii statului prin sedinte, in timp ce educatia si sanatatea se indreapta schiopatand spre o groapa

Motivele nu trec inca prin niciun organ vital. Eu, ca tot lasul care asteapta ultima clipa pentru a-si trata afectiunea, as iesi sa impart doi pumni abia in ultima instanta, abia atunci cand voi sti ca nu exista alternative, ca nu mai sunt multe de pierdut, ca nimeni nu mai poate schimba ceva in bine. Mie abia atunci mi-ar suna bomba de la ceasul desteptator. Totul e sa nu fie doar ceasul meu...