Mai tii tu minte, Sylvie...

Buna dimineata, Sylvie!

Cum o fi la tine, o fi soare? Aici se preface ca e, dar nu-l prea crede nimeni, ne-am luat haine mai groase, dar la incaltari parca tot vara am vrea sa fie, caci doamnele poarta in continuare sandale.
Azi citesc scrisori. Celibidache. "Catre Eugen Trancu-Iasi". Le-am primit cadou. Mici minuni de-ale mele...nu te plictisesc...
Ti-am zis ca eu traiesc sub un ciob de stea norocoasa? Sunt precisa ca totul va fi cumva, poate nu foarte bine, sigur nu foarte rau, dar sigur va fi!

Si daca tot citesc scrisori, ma gandeam ca e cazul sa-ti scriu, ca deh, e ziua ta si eu nu ajung sa-ti mai scriu...
Stii tu, Sylvie, cata vreme a trecut de cand asterneam vise pe covorase in fata blocului si ne gandeam ce ne facem cand vom fi mari? Eu nu mai stiu ce voiai tu sa te faci...cred doctorita....of, ia sa-mi amintesti...

Eu voiam sa ma fac nevasta de miliardar, si stiu ca ma certase pe la gradi ca am zis prostia asta mamut de fata cu ceilalti copii.
Dar prin clasele mici ne-am intalnit noi si am descoperit ca suntem destepte rau si ca putem sa ne facem altceva decat neveste. Ne liberalizam, mai stii tu, alergam prin blocurile in constructii, ca baietii, fara teama de cicatrice in genunchi...

Apoi nu mai stiu cand te-ai imprietenit tu mai tare cu Mishi si mai putin cu mine. Si m-a apucat tristetea, asa ca undeva, candva, ne-am mai pierdut din intamplarile copilariei.
Am mai recuperat in adolescenta, cand schimbam carti si vorbeam semi-engleza, sa etalam desteptaciunea aia descoperita anterior, ofcors. Mishi cu engleza...mai putin...asa ca eram iarasi importanta...hihihi....
In liceu n-am mai comunicat mai deloc. Eu fiind geeko-nerd, tu fiind geeko-nerd in alt liceu. Apoi am plecat, fiecare in zarile ei si au trecut anii, mult mai multi decat ne-am fi asteptat, pana cand sa mai discutam despre noi, culmea pe feisbuc, pfff!!!


Nu-i asa ca e important, Sylvie, sa mai tinem minte sa vorbim, macar de ziua ta?

Sa-mi traiesti deci, azi, mai "Home" ca oricand :)!

Paul Van Dyk - Home (Pvd Radio Mix) - The most amazing videos are a click away

Uniforma coincidentelor

Spune-se ca femeile au slabiciuni pentru barbatii in uniforma. Din seria "ce vraji se mai intampla la metrou", va spun ca se confirma chestia cu uniforma, in cazul subsemnatei. Ce-i drept, e uniforma de UPS, upgradata cu ochi verzi si par ondulat si sfaturi de la colegul (tot in uniforma) continand un soptit-cat-sa-auda-tipa-cu-casti "du-te si zi-i ceva, orice!". Dar nici azi nu a zis nimic si e deja a patra intalnire.
O fi scortoasa uniforma sau ...

Si in timp ce eu ma uitam pe iRiver la videoclip-ul de mai jos, uniforma a disparut.


Feeling Good: Live At Wembley Stadium 2007 - The funniest videos are a click away

Coincidentele mele de toate zilele

Nu am povestit aici despre Cezar, dar cred ca am insirat povestea lui tuturor celor apropiati...Povestea cu mine, plecand la ore tarzii din campul muncii (care e foarte aproape de camp, literally) si holbandu-ma la pantofii de tracking ai celuilalt pasager din vagonul de metrou.... La ora aia puteam fi doar doi la capat de linie, deh...
Pai posesorul pantofilor cred ca s-a simtit stanjenit dupa ce, pret de trei statii, i-am studiat fiecare imbinare a sireturilor, gandindu-ma ca imi trebuie pantofi de tracking identici! Mi-am retras privirea doar cand a inceput sa scotoceasca prin rucsac dupa ceva...si n-am retras-o intre granitele bunului simt prea mult, caci am lasat-o sa aiureze curioasa dupa ce o fi cautat omul ala prin geanta. Scosese o carte si scria pe ea ceva iar eu il judecam deja ca indrazneste sa mazgaleasca o carte...dar curioasa, deh, as fi vrut sa citesc ce scria...

Am ajuns curand la Eroilor unde schimbam cuminte trenul. Si m-am trezit intrucatva. Ma atingea cineva pe umar si m-am intors total, ca lupul, probabil tot intr-o semi-constienta cauzata de oboseala. Mi-a intins cartea pe care mazgalise, vinovatul-posesor-de-pantofi-de-tracking-grozavi, o dedicatie pentru curiozitatea mea.
Aceea a fost cartea lui Cezar si in carte, povestea lui Cezar si aceea a fost cea mai frumoasa surpriza din ultimii ani.


Astazi m-am intors iar cu metroul. Intre statii imi linisteam cu greu migrena si gandurile spiralate. La Unirii s-a urcat ceea ce am numi "o doamna bine". Adica stilata, manierata, poate chiar draguta. Tanara care statea jos in fata mea s-a ridicat sa-i cedeze locul. Putin surprinsa, doamna s-a asezat si dupa cateva minute a intrebat-o in soapta pe fata daca pare cumva mai in varsta...Am zambit ascuns..eu o priveam admirativ de cand se urcase...A coborat la Dristor, nu inainte de a-i lasa fetei amabile cartea ei de vizita. Era politician, doamna...

Am mai zambit o data, gandindu-ma ca trebuie sa ajung acasa sa-i povestesc intamplarea lui Cezar (traiasca internetul ce ne lipeste de America!).
A trecut o vreme pana m-am apucat eu sa scanez lista de Yahoo Messenger sa vad daca Cezar e dispus sa converseze. Si nu i-am scris.
Mi s-au taiat picioarele cand peste o ora mi-a scris el. Noi nu vorbim foarte des, dar cand vorbim, vorbim mult si deschis. Pentru ca ne permite distanta sau pentru ca el e psiholog si eu as cam avea nevoie de terapii :))

I-am povestit coincidenta de azi si nu numai.

Cezar imi explica instincte si trecerea timpului pentru ca el le intelege altfel. Nu mai bine sau mai rau, doar altfel, poate putin mai studiat. Eu ii povestesc intamplari si le disecam si asa e mai bine. Lui Cezar ii va aparea curand cea de-a doua carte, pe care nu o voi mai primi cadou la metrou, ci intr-un mod mai comun.

Coincidentele mele sunt minunate.
Va doresc coincidente placute!


REM - At My Most Beautiful @ London - 1998. - Watch the best video clips here