"Ca desi nu pare, oamenii buni sunt mult mai multi decat aia rai pe pamantul asta" - Mihai Barbu

N-am urmarit povestea ce rula pe doua roti pe mongolia.ro. Am stiut de ea, dar am uitat sa mai deschid blogul asta, in timp ce Doyle inghitea kilometri in timp real.

Uneori constientizez ca ma port fix ca atunci cand ai in fata o carte fascinanta si putin mai in dreapta laptopul cu "obligatii cotidiene". Cumva...prioritizarile se fac anapoda, dupa criterii stabilite de altii, asumate prin studiul asiduu la scoala responsabilitatii.

Azi mi-am petrecut o parte buna de zi in fundul patului, cu laptopul in brate, citindu-l pe Mihai Barbu. Si pe Doyle. O vreme in urma, mi-am luat internet pe mobil si m-am felicitat azi pentru asta. Imi pot continua lectura si "la purtator". Azi am prioritati de weekend si de om liber la cap. Macar azi.

Ieri, la intalnirea de la Green Tea, cu povestile LumeaMare mi-am dat seama ca am calatorit mult si mut. Ce-i drept...stilul meu de a calatori "bug-free" nu mi s-a parut ca ar fi de mare interes pentru cineva. Tot ce am notat au fost lucruri pe care nu as fi vrut sa le uit...detalii sentimentaliste, precum impodobirea unui palmier de Craciun, in Philippines.

Calatoriile ar trebui facute cu mai multa jertfa decat putinele ore de somn sau multele ore de stat in fund in avion. Alea mi-au devenit o obisnuinta ce nu ma mai afecteaza.
Am primit un impuls de la Lumeamare prin vederea ce mi-a devenit semn de carte . Sa pornesc de aici...Sa planific neprevazutul ceva mai bine. Cu muzica, desigur...


The Verve - Bittersweet Symphony
Asculta mai multe audio Muzica

From Lumeaemare

Mai tii tu minte, Sylvie...

Buna dimineata, Sylvie!

Cum o fi la tine, o fi soare? Aici se preface ca e, dar nu-l prea crede nimeni, ne-am luat haine mai groase, dar la incaltari parca tot vara am vrea sa fie, caci doamnele poarta in continuare sandale.
Azi citesc scrisori. Celibidache. "Catre Eugen Trancu-Iasi". Le-am primit cadou. Mici minuni de-ale mele...nu te plictisesc...
Ti-am zis ca eu traiesc sub un ciob de stea norocoasa? Sunt precisa ca totul va fi cumva, poate nu foarte bine, sigur nu foarte rau, dar sigur va fi!

Si daca tot citesc scrisori, ma gandeam ca e cazul sa-ti scriu, ca deh, e ziua ta si eu nu ajung sa-ti mai scriu...
Stii tu, Sylvie, cata vreme a trecut de cand asterneam vise pe covorase in fata blocului si ne gandeam ce ne facem cand vom fi mari? Eu nu mai stiu ce voiai tu sa te faci...cred doctorita....of, ia sa-mi amintesti...

Eu voiam sa ma fac nevasta de miliardar, si stiu ca ma certase pe la gradi ca am zis prostia asta mamut de fata cu ceilalti copii.
Dar prin clasele mici ne-am intalnit noi si am descoperit ca suntem destepte rau si ca putem sa ne facem altceva decat neveste. Ne liberalizam, mai stii tu, alergam prin blocurile in constructii, ca baietii, fara teama de cicatrice in genunchi...

Apoi nu mai stiu cand te-ai imprietenit tu mai tare cu Mishi si mai putin cu mine. Si m-a apucat tristetea, asa ca undeva, candva, ne-am mai pierdut din intamplarile copilariei.
Am mai recuperat in adolescenta, cand schimbam carti si vorbeam semi-engleza, sa etalam desteptaciunea aia descoperita anterior, ofcors. Mishi cu engleza...mai putin...asa ca eram iarasi importanta...hihihi....
In liceu n-am mai comunicat mai deloc. Eu fiind geeko-nerd, tu fiind geeko-nerd in alt liceu. Apoi am plecat, fiecare in zarile ei si au trecut anii, mult mai multi decat ne-am fi asteptat, pana cand sa mai discutam despre noi, culmea pe feisbuc, pfff!!!


Nu-i asa ca e important, Sylvie, sa mai tinem minte sa vorbim, macar de ziua ta?

Sa-mi traiesti deci, azi, mai "Home" ca oricand :)!

Paul Van Dyk - Home (Pvd Radio Mix) - The most amazing videos are a click away