Lectii de seductie - ciorna

Paradoxal, acum ceva zile spuneam ca ar trebui sa scriu un ghid de romantism. Descopar ca, de fiecare data cand ma intriga mai tare o tema, mi se ofera cateva raspunsuri pe tava, din care pot sa-mi extrag ce-mi trebuie pentru a sapa mai adanc.

Imi amintesc de momentul cand am dat peste o comoara in dulapul maica-mii...niste scrisori scrise in franceza, unui potential iubit italian. O delicatete de conversatie scrisa cu atentie, cu toata energia unei dorinte puternice. Nu am fost certata cand s-a descoperit ca citeam scrisorile de amor ale femeii ce ma modela. Mai mult, am fost incurajata sa le scriu pe ale mele, cand ar fi venit timpul lor...Si timpul lor a venit, ani mai tarziu, si mi-am turnat propriile trairi in toate culorile de hartie existente.
Imi imaginam ca toata lumea are scrisori similare. Dupa o vreme, am renuntat sa mai cred ca TOTI oamenii care pot isi scriu dragostea. Multi oameni si-o vorbesc sau si-o tac. Multi doar o ating. Fiecare depune cele cinci pietricele de pinguin la picioarele cuiva, la modul sau.

Azi l-am intalnit pe unchiul George, unul care a scris. Nu va imaginati ca si-a scris dragostea pentru cineva anume. Omul a colectionat ganduri care sa-l invete sa iubeasca (mai mult fizic decat emotional). Nu ezita sa se mandreasca cu faptul ca era un "cuceritor". Ma amuza povestile lui, dar ma impresioneaza franchetea cu care imi spune tot tot, cu detalii de vestimentatie si de gestica. Prin 1960, unchiul era foarte tanar si se bucura de viata. Pentru a se bucura de ea mai din plin, colectiona ceea ce impresiona domnisoarele vremii: citate intelepte sau amuzante, proverbe, invataturi ale celor care se bucurau de viata inaintea lui.

Azi am dat peste carnetelul cu invataturile lui despre femei. Ingalbenit de vreme, carnetelul cu lectii de seductie e cel mai pretios lucru pe care vrea sa i-l lase nepotului care implineste, peste cateva zile, 9 ani.


George scria demult ca "un adevarat indragostit nu lasa urme in zapada".

Posibilitatea unei insule exista

Sunt pe insula. Nu e chiar insula destinatie-finala, dar e o insula foarte frumoasa.
Departe de absurd, ma imbogatesc.
Mi s-a mai daruit un an si as vrea sa fac multe din el.
Pentru inceput, ma voi stradui sa invat sa inot, nu pentru ca "trebuie", ci pentru ca vreau. Ma voi tine ca scaiul de prietenii fotografi anul asta, poate fur macar un kil de teorie fotografica. Inca mai fac toate pozele dupa ureche.
Imi voi face si foto-blog, sa am unde sa ma critic singura.
Voi petrece mai mult timp calatorind. Eu altfel nu ma imbogatesc cu mai nimic. Voi manca sanatos. Voi merge mai des la film la cinema. Voi vedea intr-un final "Coco, avant Chanel". Voi face ordine in muzica. Ma voi mobiliza sa-mi iau ceva important pentru mine. Imi voi trata dependenta de online cu iesiri largi in decor pe la munte si mare. Voi face si mai multe cutii. Voi fi mai toleranta. Chiar si cu prostii. Si poate si cu mine. Voi iubi mai mult, pentru ca face bine nu numai la ten. Voi scrie un pic mai mult si voi sterge un pic mai putin. Voi pune cel putin acelasi volum de intrebari/sedinta. Voi invata de la cine se va putea. Voi fi si mai zambarici.
Iata posibilitatea unei insule...

Brasov White Demon

Nu-i asa ca-l vreti alb? E inca plin de culoare Brasovul, asa cum aparea el azi, luat la picior. Dar vine si zapada. Se vedeau pasii ei undeva pe munte, insa am decis sa n-o incurajez, fotografiind-o. Sa mai astepte un pic. Prea multe culori se pierd in imparatia-i imaculata.

Ultima mea intalnire cu Brasovul neinzapezit pe anul asta, pe nuante de White Demon (The Killers)

- The Killers – A White Demon Love Song
Asculta mai multe audio Muzica

Same Same, but Different

Trecand pe langa stalpii fara sot din Bucuresti, te vei intreba de cateva zeci de ori "de ce?". De ce se terfelesc atat de tare oamenii care le fac campaniile...
De ce nu aleg sa faca lucruri mai demne pe timpul lor profesional? De ce le mai difuzeaza vocile gatuite, frazele incoerente in eter? De ce le publica mesajele pe fituici varate pe sub nas la metrou? De ce le lipesc mutrele cretinoide pe orice pubela?

De ce se mai inghit gogosi in format "inregistrare" mp3, de ce ne complacem in toleranta aceleiasi monede, cu 2 fatete la fel de terifiante? Cum vor arata astia zambind de pe o bancnota depreciata, eh?

N-ar fi mai simplu sa angajam noi presedinte pe simbrie fixa, care sa fie evaluat o data la 6 luni si sa nu ne mai zgaim ca prostii lui Rebreanu la trenul pe care il tot pierdem, desi am venit cu ore inainte la gara?

From Drop Box

Probabil nu stiti expresia specifica Thailandei, "Same, Same, but Different". Se potriveste atat de bine cu imaginea de mai sus, incat v-o explic:

In Thailanda, in incercarea de a vinde o copie ieftina pe post de produs original, negocierea intre cumparator si vanzator poate decurge astfel:

Q "Is this a real Rolex?"
A " Yes Sir, same same but different"


PS: e revoltator cat slalom pe radio trebuie sa fac dimineata ca sa nu mai aud de Bau Bau-ul politic.

Falling in love. Litterally. La Sirnaville

Cred ca in orice pozitie, imbratisarea cuiva drag e o binecuvantare.
Mai cred ca binecuvantarile ar trebui repetate la intervale scurte...atat cat sa nu intervina niciodata senzatia de gol intre brate.
Cred ca in pozitia din imagine, imbratisarea e dans, incredere, daruire, dragoste...(puteti completa, eu atat ma pricep).
Cred ca oamenii, chiar daca nu sunt toti buni, se pot bucura de bine. Toti!