Creezi sau Donezi?

In fiecare an, de sarbatorile de iarna, se strang bani si bunuri pentru oamenii care au nevoie de ele 365 de zile pe an. Acum, insa, ne e mai simplu sa daruim, nu stiu exact de ce. Ceea ce se daruieste nu acopera niciodata cele 365 de zile, ci se poate compara cu o plapuma din care iti tot ies picioarele.
Ma tot intorc cand vad copii chinuiti pe marginea drumurilor, prin satele prea sarace din Romania. E un gest las, de autoaparare. Mi-e ciuda pe mine pentru ca nu stiu sa inmultesc pestele... Unii oameni se organizeaza si anul asta, sa inmulteasca binele.

Sustin cu mandrie "Creezi sau Donezi", eveniment caritabil organizat de RFB si Club 4x4 Romania, sustinut de Orange concept store. Comunicatul de presa al evenimentului poate fi lecturat mai jos:



La acest eveniment sunt chemati toti cei care doresc sa intinda o mana de ajutor, insa intr-un mod inedit : cei prezenti vor crea accesorii pentru Craciun, accesorii care vor fi apoi oferite spre vanzare, in cadrul evenimentului. Fondurile astfel obtinute vor fi folosite pentru a ajuta 80 de copii scolari si prescolari din Comuna Braiesti, judetul Buzau.

“ Acest eveniment este continuarea unui vechi proiect care a avut mult success in vara lui 2009 – RFB Creative Party, insa, de data aceasta, cu un scop caritabil. Asocierea cu Clubul 4x4 Romania face ca ajutorul sa ajunga in locuri atat de vitregite, incat nici nu am visat ca exista. Sunt absolut sigura ca vom fi surprinsi de creativitatea si de darnicia bucurestenilor”, Roxana Radu - fondator RFB.

Toate accesoriile si ustensilele necesare pentru eveniment sunt donate de catre RFB si Club 4x4 Romania, iar membrii celor doua comunitati isi vor dona creatiile, alaturi de public si de invitati. De exemplu, designer-ul vestimentar Ludmila Corlateanu a pregatit accesorii din blana ecologica, iar designer-ul de accesorii Agata Seceleanu va dona ingerasi creati din papusi foarte mici si pene de pasare.

"In fiecare an organizam cate doua actiuni cu caracter umanitar si ajutam acolo unde este nevoie. De cele mai multe ori, banii stransi se duc in locuri extrem de izolate, descoperite in expeditiile Clubului 4x4 Romania, unde nu este curent electric si cu acces imposibil pentru alte masini inafara de cele de teren", Ligia Popescu – Club 4x4 Romania.

Asadar, sambata, 5 decembrie 2009, te asteptam pe calea Victoriei, nr.41, la Orange concept store, intre orele 11 si 17, fie sa iti pui in valoare talentul creativ in scop caritabil, fie sa ajuti o cauza nobila, cumparand accesorii de Craciun.

Romanian Fashion Bloggers (RFB) reprezinta bloggerii romani de moda, fie ca acestia lucreaza in industria modei romanesti, sau sunt doar pasionati de moda. RFB se considera a fi o comunitate, un blog colectiv si informational si o platforma unde se poate comenta liber despre moda in diversele ei forme - de la fotografie la modelling.


Pentru informatii suplimentare, va rugam contactati:

Roxana Radu – RFB.ro.

Tel :0723.614689.

E-mail : info@rfb.ro

Cetateanul roman la Paris e un incapatanat cu drept de vot

Sunt impresionata. Afara a plouat mocaneste ceva vreme, timp in care romanii de la Paris au stat cuminti in frig si au asteptat sa voteze. Sute de oameni. La ora 13, cand am ajuns eu, eram aproximativ 300 de oameni la coada. Am plecat pe la 15.30. Statul la coada = aproximativ 2h. Frigul indurat = ceva pilule de aspirina. Sentimentul ca lumii chiar ii pasa aici = priceless.

O degringolada totala la sectia de votare de la Ambasada Romaniei la Paris. "Muta gardu'"; "Ba lasa-l"; "Nu avem decat 5 stampile"...

Dureaza foarte mult votarea datorita faptului ca mintea gainii nu a functionat nici aici, nimic nu e computerizat, se completeaza datele votantilor de manuta, cu scarba deplina.
Romanii de aici sunt calmi si rabdatori. Pana la punctul cand se enerveaza pentru ca nimeni nu organizeaza nimic, nimeni nu incearca sa optimizeze nimic.
Un tip foarte haios, de etnie rroma, in fata mea, reactioneaza cu replica zilei:" E mai ceva ca la tigani. Da, io's tigan, ce radeti?"

Palatul Béhague este cu adevarat unul din cele mai frumoase palate ale Parisului. Arata calcat in picioare acum. Holul este neincapator, cabinele de votare sunt o gluma proasta. Singurul lucru care te calmeaza dupa frigul indurat si dupa ameteala totala cu care se desfasoara intregul proces, e zambetul pustilor ce ajuta la impaturirea buletinelor de vot pe care le introducem in urne...

Nu am prelucrat fotografiile. Vi le dau asa, la cald :)

Highlights:

- Florin Piersic e si el pe aici. Maestrul a votat la Paris.
- In drum spre Ambasada, toate afisele electorale sunt lipite abuziv pe stalpi si in statiile de autobuz. Cam toate au mutra lui Base pe ele.
- Cei ce stau la coada au opinii extrem de diverse. Majoritatea il hulesc pe Base si il compara cu Sarkozy. Imi spun ca francezilor le e jena cu presedintele lor pentru ca nu il cunosc pe Base, sa aiba termen de comparatie...
- E si presa romana aici, mai precis, Radio Romania Actualitati

Posibilitatea unei insule exista

Sunt pe insula. Nu e chiar insula destinatie-finala, dar e o insula foarte frumoasa.
Departe de absurd, ma imbogatesc.
Mi s-a mai daruit un an si as vrea sa fac multe din el.
Pentru inceput, ma voi stradui sa invat sa inot, nu pentru ca "trebuie", ci pentru ca vreau. Ma voi tine ca scaiul de prietenii fotografi anul asta, poate fur macar un kil de teorie fotografica. Inca mai fac toate pozele dupa ureche.
Imi voi face si foto-blog, sa am unde sa ma critic singura.
Voi petrece mai mult timp calatorind. Eu altfel nu ma imbogatesc cu mai nimic. Voi manca sanatos. Voi merge mai des la film la cinema. Voi vedea intr-un final "Coco, avant Chanel". Voi face ordine in muzica. Ma voi mobiliza sa-mi iau ceva important pentru mine. Imi voi trata dependenta de online cu iesiri largi in decor pe la munte si mare. Voi face si mai multe cutii. Voi fi mai toleranta. Chiar si cu prostii. Si poate si cu mine. Voi iubi mai mult, pentru ca face bine nu numai la ten. Voi scrie un pic mai mult si voi sterge un pic mai putin. Voi pune cel putin acelasi volum de intrebari/sedinta. Voi invata de la cine se va putea. Voi fi si mai zambarici.
Iata posibilitatea unei insule...

Vo(i)t pe-aiurea, dar vo(i)t

As fi vrut sa pot pune stampila langa fata unui taiwanez ce traieste in USA si e cel mai tare manager pe care l-am vazut vreodata in actiune. Stie de toate si intelege ce ii spui chiar si atunci cand nu stii sa exprimi prea bine ce vrei. E un tip pragmatic, tehnic, dar are un numar bun de cuvinte la purtator. Nu ti-e jena sa-l scoti in lume, sa vorbeasca cu presa, nu-i ies porumbeii din colivie niciodata. In orice incapere intra, lumea il respecta si ii da crezare. Nu "paraseste incinta".
Insa...are ochii mult prea migdalati ca sa fie roman si e mult prea bine platit ca sa accepte job de presedinte in Romania.

Bun, deci cine vreau eu sa fie nu va fi.

De ce sa ma car la vot la 9 am, duminica, la consulat, in loc sa atarn la un croissant delicios parizian? Pentru ca am ajuns sa cred ca daca nu ma duc nici eu, aia care stau la tara si primesc pungi cu ulei, zahar si gaini contra vot, ar putea decide cum traiesc eu in urmatorii ani. Si eu nici macar nu ma voi fi bucurat de zahar, ulei si gaini...

Am ajuns la votul de frica. Nu avem ce alege, dar macar putem determina care e raul cel mai mic. Fiecare dupa judecata sa. Peste o vreme, cand vom constata ca iar am tras batul cel mai scurt din manunchi, nu ne vom blama ruralul si urbanul de prezentul luminos si de viitorul fosforescent, ci ne vom putea altoi, cu simt de raspundere, doua suturi in fund.

Asta e un fel de definitie tampitica a managementului: sa vrei sa schimbi ceva, sa iti asumi decizia, sa ii intelegi si sa-i suporti consecintele. Pentru ca cine nu vrea ceva, nu conteaza.
Eu zic sa mergeti la vot...

Diano, ma votezi?

Am un prieten. In timp ce-mi fac bilantul anului trecut in minte si constat ca nu e totul pulbere de roze, lui ii arde de glume. "Ai votat scaunul care iti convine cel mai mult?" "Da". Apoi conversatia degenereaza. Grav.


Alexandru: ce faci ?
Alexandru: auzi
Alexandru: tu pe cine votezi ?
diana stoleru: pi crin
Alexandru: the fuck
Alexandru: e betiv
diana stoleru: ete flori...de crin
Alexandru: are fatza de betiv
diana stoleru: ca ailalti n-or fi
Alexandru: si e tantalau
Alexandru: hai frate
Alexandru: ma votezi pe mine ?
diana stoleru: candidezi?
diana stoleru: ca tu esti misto
Alexandru: n`am avut bani de campanie
diana stoleru: nici Oprescu si uite cum iti zambesc fasolele lui din toti pomii. Hai Romania!
Alexandru: o sa candidez
diana stoleru: cred ca s-a inchis runda asta. Ia candideaza tu in Wonderland si eu ma fac Alice si te votez. Il conving si pe Palarier. We live happily ever after.

Parasite si asumate

Potentialele mine de bani din tara asta se afla sub niste straturi substantiale de muschi si licheni. Ar mai fi niste PET-uri care abia asteapta sa fie reciclate. Am mai observat si niste garduri inalte, care se viseaza garduri vii si verzi.
Apoi zidurile care isi amintesc un "cum ar fi fost daca" ar fi avut tencuiala.
Oamenii nu isi amintesc si nu isi doresc nimic. Ridica din umeri si din palarie, salutandu-te in timp ce scobesti pe drumuri de tara semi-impracticabile pentru a gasi ceva ce odinioara era placut vederii.


Daca nu ati vazut o parasire de locatie foarte frumoasa inseamna ca nu ati trait in Romania.
Nu e vina nimanui, desigur. E o parasire asumata. Parasirea palatului postelnicului Cantacuzino, secolul 17: 1635-1641, a conacului Filipescu din Filipeştii de Târg, a Micului Trianon... nu e din vina zidurilor. Ele nu au gresit cu nimic.


Nina Simone-Nobody's fault but mine
Asculta mai multe audio Muzica





A scris Roxana despre istorie si despre oameni. Imbratisam zidurile parasite. Daca aveti recomandari de locatii similare, as fi recunoscatoare sa le impartasiti cu mine.

Brasov White Demon

Nu-i asa ca-l vreti alb? E inca plin de culoare Brasovul, asa cum aparea el azi, luat la picior. Dar vine si zapada. Se vedeau pasii ei undeva pe munte, insa am decis sa n-o incurajez, fotografiind-o. Sa mai astepte un pic. Prea multe culori se pierd in imparatia-i imaculata.

Ultima mea intalnire cu Brasovul neinzapezit pe anul asta, pe nuante de White Demon (The Killers)

- The Killers – A White Demon Love Song
Asculta mai multe audio Muzica

Same Same, but Different

Trecand pe langa stalpii fara sot din Bucuresti, te vei intreba de cateva zeci de ori "de ce?". De ce se terfelesc atat de tare oamenii care le fac campaniile...
De ce nu aleg sa faca lucruri mai demne pe timpul lor profesional? De ce le mai difuzeaza vocile gatuite, frazele incoerente in eter? De ce le publica mesajele pe fituici varate pe sub nas la metrou? De ce le lipesc mutrele cretinoide pe orice pubela?

De ce se mai inghit gogosi in format "inregistrare" mp3, de ce ne complacem in toleranta aceleiasi monede, cu 2 fatete la fel de terifiante? Cum vor arata astia zambind de pe o bancnota depreciata, eh?

N-ar fi mai simplu sa angajam noi presedinte pe simbrie fixa, care sa fie evaluat o data la 6 luni si sa nu ne mai zgaim ca prostii lui Rebreanu la trenul pe care il tot pierdem, desi am venit cu ore inainte la gara?

From Drop Box

Probabil nu stiti expresia specifica Thailandei, "Same, Same, but Different". Se potriveste atat de bine cu imaginea de mai sus, incat v-o explic:

In Thailanda, in incercarea de a vinde o copie ieftina pe post de produs original, negocierea intre cumparator si vanzator poate decurge astfel:

Q "Is this a real Rolex?"
A " Yes Sir, same same but different"


PS: e revoltator cat slalom pe radio trebuie sa fac dimineata ca sa nu mai aud de Bau Bau-ul politic.

In loc de vaccin

Ziceam ca situatia e gri si ca ma simt cam sub asediu de spoiala cu minciuni.

Ma revolta gri (a se citi portocaliu, rosu si orice mama lu' Stefan cel Mare s-a asociat cu diverse mutre electorale). Pentru penibil nu exista vaccin. Si e pacat ca penibilul nu-i letal.

Am cules niste culori adevarate, pe post de scut. Le impart cu cine le doreste, de ziua numelui meu super(flu)u :)

Enjoy!

Dor de go

E si dor de duca, dar acum chiar mi-e dor sa joc go. Intr-un bar in care se mai joaca din cand in cand teatru. In care ne cam plictisim inainte sa inceapa piesa.

Acum (da, stiu, mi-a luat o vreme!) chiar inteleg jocul si nu am cu cine-l juca, desi sunt sigura ca as putea "seduce" un pensionar sa abandoneze tablele sau sahul cu tinerii de seama lui si sa se incumete la stratageme in alb-negru, pe foaia de matematica, cu JE. Foaia de matematica a ramas la mine in carnetel, cu piesele colorate fix in aceeasi pozitie in care au fost lasate. Si stiu ca jocul asta ar putea dura o viata... Your move. Pardon... a vous...:)